Consiliul UE și Parlamentul European au ajuns la un acord politic pentru a pune în aplicare un nou cadru modernizat de gestionare a crizelor și asigurare a depozitelor pentru băncile din UE. Reforma îmbunătățește procesul de rezoluție pentru băncile mici și mijlocii, oferindu-le acces la rețele de siguranță finanțate de sectorul bancar ca instrument suplimentar de finanțare a rezoluției.
Potrivit comunicatului oficial, acordul reprezintă un nou pas către finalizarea uniunii bancare.
Pe scurt, acordul de astăzi va facilita accesul băncilor aflate în dificultate la mecanismele de protecție finanțate de sectorul bancar — cum ar fi fondurile naționale de rezoluție și, în cadrul Uniunii Bancare, Fondul unic de rezoluție (SRF) — pentru a le susține în procesul de rezoluție și, dacă este cazul, în ieșirea de pe piață.
Aceasta se numește utilizarea fondurilor de garantare a depozitelor pentru a „acoperi diferența”, adică utilizarea acestor fonduri pentru a suplimenta rezervele proprii de absorbție a pierderilor ale unei bănci aflate în dificultate, constituite din fonduri proprii și pasive convertibile (MREL), care garantează că pierderile sunt suportate în primul rând de acționarii și creditorii băncii. În consecință, băncile cu MREL insuficient la momentul rezoluției pot, în ultimă instanță, să se bazeze pe DGS sau pe fondurile de rezoluție (sau SRF în uniunea bancară) pentru a-și finanța rezoluția fără a recurge la bail-in-ul deponenților.
Pentru a proteja stabilitatea financiară și a menține disciplina pieței, colegiuitorii au convenit că accesul la aceste plase de siguranță finanțate de sectorul privat va fi supus unor garanții stricte, asigurându-se că MREL rămâne prima linie de apărare și că riscul moral este redus la minimum.
Evaluarea interesului public
O procedură de rezoluție poate fi inițiată numai dacă se consideră că este în interesul public. Noul cadru CMDI clarifică modul în care autoritățile de rezoluție ar trebui să efectueze evaluarea interesului public (PIA) existentă. Acesta extinde criteriile care acordă prioritate rezoluției în detrimentul lichidării atunci când aceasta servește mai bine stabilității financiare și protecției deponenților. Acest lucru face mai probabil ca o bancă să obțină o PIA pozitivă, dar garantează că lichidarea rămâne opțiunea implicită pentru gestionarea băncilor aflate în dificultate în majoritatea cazurilor, în special a băncilor mici și mijlocii.
Noua legislație prevede, de asemenea, că, atunci când evaluează perturbările economiei reale, autoritatea de rezoluție ar trebui să se concentreze atât asupra nivelului național, cât și asupra celui regional, reflectând amprenta potențială a unor bănci mici și mijlocii.
Testul costului minim
Legislația actualizată prevede o abordare armonizată pentru efectuarea așa-numitului „test al costului minim” pentru a determina dacă o bancă ar trebui să poată utiliza resursele SGD în locul altor măsuri, cum ar fi lichidarea prin intermediul unei proceduri de insolvență. Aceasta garantează că orice utilizare a fondurilor SGD nu poate depăși valoarea depozitelor garantate deținute de banca în cauză.
Ierarhia creanțelor
Textul convenit menține preferința actuală pentru rambursarea în primul rând a deponenților protejați de SGD și un al doilea nivel pentru depozitele gospodăriilor și ale IMM-urilor care nu sunt acoperite de SGD. Această ordine de preferință va spori protecția deponenților și va contribui la menținerea încrederii în sistemul bancar, asigurând în același timp continuitatea activității.
Colegislatorii vor finaliza acum textul juridic la nivel tehnic. Ambii legiuitori vor adopta apoi în mod oficial noul cadru înainte ca acesta să devină lege.
