România a marcat anul acesta 20 de ani de la aderarea la Alianța Nord-Atlantică, iar la 1 ianuarie 2025, în ziua în care va adera deplin la spațiul Schengen, România va împlini “majoratul” în Uniunea Europeană, respectiv 18 ani de la aderare. Momentul de cumpănă pe care România și cetățenii români îl traversează la acest final de an ne-a adus cel mai aproape în ultimele două decenii la discuția despre “ROEXIT” (n.r. – ieșirea României din Uniunea Europeană, un termen adaptat după BREXIT, DEXIT sau FREXIT). Oricât ar ascunde curentele politice extremiste, prin discursul practicat, că nu promovează o politică anti-UE și anti-NATO în numele suveranității, a ignora un astfel de subiect ar fi o greșeală deoarece România este o țară care își apără suveranitatea prin apartenența la NATO și la Uniunea Europeană și beneficiile de securitate, economice și sociale care decurg din aceste apartenențe într-o epocă marcată de amenințări la adresa democrației. De aceea, în acest demers editorial, CaleaEuropeană.ro își propune să răspundă la următoarele două întrebări:
-
Cum răspund Uniunea Europeană și NATO principalelor îngrijorări și nevoi ale cetățenilor români?
-
Ce pierd românii, din țară și din diaspora, dacă România iese din Uniunea Europeană și NATO?
Pentru a putea răspunde la prima întrebare vom porni de la identificarea nevoilor, grijilor și percepțiilor.
Majoritatea românilor au încredere în Uniunea Europeană și în Alianța Nord-Atlantică, peste media cetățenilor din celelalte state membre ale UE, evidențiază datele unui sondaj Eurobarometru cu date colectate în perioada 10-30 octombrie și care, la nivel european, relevă cel mai ridicat nivel de încredere în Uniunea Europeană din 2007.
Astfel, 56% dintre români au încredere în UE, peste media cetățenilor europeni de 51%. În ceea ce privește optimismul cu privire la viitorul Uniunii Europene, românii se situează, de asemenea, peste media UE, 67% dintre cetățeni fiind optimiști. În ceea ce privește NATO, 61% dintre români au încredere în NATO, față de media europeană de 56%.
Conform celui mai recent Eurobarometru, principalele preocupări ale cetățenilor români sunt:
- Costul vieții, inflația și creșterea prețurilor, care reprezintă îngrijorarea majoră atât pentru români (40%), cât și pentru ceilalți cetățeni europeni (33%);
- Situația economică generală este percepută de români (24%) ca o provocare majoră într-un context de instabilitate economică globală;
- Sistemul de sănătate publică, care rămâne o prioritate constantă pentru cetățeni români (16%);
- Securitatea și apărarea, un subiect amplificat de contextul geopolitic tensionat din regiune, cu 32% dintre români care consideră războiul din Ucraina drept principala preocupare a Uniunii Europene.
La nivelul NATO, un sondaj anual pe care Alianța îl publică în fiecare primăvară, arată că România este în top 6 țări aliate cu cel mai puternic sprijin popular pentru NATO, cu 82% dintre români care ar vota să rămână în NATO.
Tot referitor la România, sondajul arată că 75% dintre cetățenii țării noastre consideră că apartenența la NATO ne protejează și ”face puțin probabil” un atac din partea unei țări străine.
Cum răspund, deci, Uniunea Europeană și NATO preocupărilor actuale ale societății românești?
Din partea Uniunii Europene, România are în dreptul său un acces exclusiv la peste 75 de miliarde de euro până în 2027 (fonduri europene și Planul Național de Redresare și Reziliență) gata să fie accesate și bazate pe reforme pentru modernizarea țării.
Ca parte a mecanismului de redresare economică post-pandemică, România beneficiază de 29,2 miliarde de euro (14,2 miliarde de euro sub formă de granturi și 14,9 miliarde de euro în împrumuturi luate la o dobândă sub 1% grație rating-ului de creditare al Comisiei Europene) pentru investiții și reforme în multiple domenii în cadrul PNRR.
Fondurile sunt alocate pentru investiții și reforme în multiple domenii cu scopul reducerii costului vieții, creșterii economice bazate pe investiții, eficientizare energetică, sprijinirea categoriilor vulnerabile, modernizarea sistemului de sănătate publică, reformarea educației și sprijinirea cercetării și inovării. Dintre acestea:
- 9,5 miliarde de euro sunt alocate modernizării rețelelor de energie, sprijinului pentru transportul verde și investiților în infrastructura de mediu;
- 3 miliarde de euro merg către digitalizarea administrației publice, a educației, a sănătății și sprijinirea IMM-urilor pentru tranziția digitală;
- 5,7 miliarde de euro sunt destinate reducerii decalajelor de dezvoltare între regiuni, sprijinirea categoriilor vulnerabile, și îmbunătățirea accesului la servicii publice;
- 3,6 miliarde de euro pentru modernizarea infrastructurii educaționale, reabilitarea școlilor, laboratoare digitale și formarea personalului didactic;
- 1,5 miliarde de euro pentru cercetare, dezvoltare și inovare;
- 2,5 miliarde de euro pentru consolidarea sistemului de sănătate prin modernizarea spitalelor, construcția spitalelor regionale și îmbunătățirea infrastructurii de sănătate.
La aceste finanțări se adaugă aproape 32 de miliarde de euro din politica de coeziune pentru investiții în economie, sănătate, transporturi și educație:
- 7,2 miliarde de euro sunt alocați pentru dezvoltarea transportului durabil, inclusiv extinderea rețelelor feroviare și a transportului public;
- 4,33 miliarde de euro sunt alocați pentru creșterea competitivității economice și a nivelului de digitalizare;
- 2,3 miliarde de euro sunt sume destinate îmbunătățirii performanței energetice a clădirilor rezidențiale și publice și dezvoltării surselor regenerabile de energie și a sistemelor energetice inteligente;
- 2,3 miliarde de euro sprijină modernizarea sistemului de sănătate, îmbunătățind accesul și reducând inegalitățile;
- 2,34 miliarde de euro vor sprijini sectorul apei și al apelor reziduale, precum și îmbunătățirea economiei circulare, cu accent pe deșeuri, reutilizare și reciclare;
- 2,14 miliarde de euro din Fondul pentru o tranziție justă (FTJ) vor fi destinate atenuării impactului social și economic al tranziției verzi către o economie neutră din punct de vedere climatic;
- 7,3 miliarde de euro sunt destinați ocupării forței de muncă, combaterii sărăciei și sprijinirii tinerilor;
- 3,3 miliarde de euro sunt direcționați către reducerea sărăciei și sprijinirea comunităților rurale vulnerabile;
- 3,5 miliarde de euro pentru dezvoltarea antreprenoriatului social și pentru sprijinirea consolidării capacităților în rândul partenerilor sociali și al organizațiilor societății civile.
Totodată, România primește aproximativ 15,8 miliarde de euro, și la nivelul politicii agricole comune după cum urmează:
- 10 miliarde de euro pentru plăți directe către fermieri, sprijinind veniturile acestora;
- 5,8 miliarde de euro pentru dezvoltare rurală, incluzând modernizarea infrastructurii agricole, protecția mediului și sprijinirea agriculturii ecologice.
Această anvelopă financiară este răspunsul bazat pe resurse cu ceea ce contribuie Uniunea Europeană la rezolvarea preocupărilor cetățenilor români. La acestea se adaugă efectul de multiplicare al prezenței fondurilor europene în economia românească, stimulând antreprenoriatul local și atrăgând investițiile străine private.
Dincolo de dimensiunea bănească, apartenența la Uniunea Europeană presupune că România are acces la piața unică europeană, care asigură libera circulație a persoanelor, bunurilor, capitalurilor și serviciilor, fără taxe. În prezent, 70% din totalul exporturilor românești sunt către piața europeană.
Aderarea României la Uniunea Europeană a fost precedată de aderarea la NATO, o alianță politico-militară al cărei principiu de apărare colectivă “un atac împotriva unui atac este un atac împotriva tuturor” cuprins la articolul 5 din Tratatul NATO garantează securitatea membrilor săi. Umbrela de securitate euro-atlantică asupra României a fost resimțită constant în ultimele două decenii.
În prima lună de la declanșarea războiului Rusiei în Ucraina, NATO a activat planurile de apărare pentru România și pentru țările de pe flancul estic, a dislocat în premieră istorică Forța sa de Reacție Rapidă pe teritoriul țării noastre.
Alianța a hotărât înființarea unui grup de luptă în România, în timp ce prezența militară aliată și americană a fost ridicată imediat la 3.300 de soldați provenind din SUA, Franța, Germania, Italia și Belgia, cu efective anunțate a fi mobilizate din Marea Britanie și Canada, 22 de avioane de luptă – opt italiene, opt germane și șase americane – apărau spațiul aerian al României, portavionul francez Charles de Gaulle a fost poziționat în Marea Mediterană mai aproape de România, în timp ce forțele aeriene britanice și canadiene pregăteau desfășurări aeriene.
La aproape doi ani de la începutului războiului rus în Ucraina vecină, România găzduiește aproximativ 5.000 de militari americani și peste 1.000 de militari de militari aliați din Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Portugalia sau Polonia. Conform deciziilor summit-urilor NATO de la Vilnius din 2023 și de la Washington din 2024, grupul de luptă NATO din România condus de Franța va fi ridicat, în 2025, la nivel de brigadă, de la 1.500 la 4.000 de militari aliați.
De asemenea, pe flancul estic al Alianței sunt amplasate șapte structuri de comandă și control, trei fiind în România (Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est de la Sibiu, Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est de la București și Brigada Multinațională de la Craiova), două în Polonia și câte unul în Letonia și Ungaria.
România găzduiește și o Unitate NATO de Integrare a Forțelor, sistemul antirachetă al Alianței de la Deveselu și misiuni de poliție aeriană ale NATO, în timp ce Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu este pregătită, prin investiții naționale, americane și aliate, să devină în următorul deceniu cea mai mare bază NATO din estul Europei.
Toate cele prezentate mai sus demonstrează cum apartenența la NATO protejează România și pe români și ”face puțin probabil” un atac din partea unei țări străine.
ROEXIT: Ce pierd românii, din țară și din diaspora, dacă România iese din Uniunea Europeană și NATO?
Răspunsul scurt este acela că pierd tot ceea ce România a obținut în ultimele două decenii, detaliat mai sus, dar care poate fi sintetizat în următoarele cuvinte cheie: securitate și prosperitate, apărare și bunăstare, libertate și democrație.
De la aderarea sa la Uniunea Europeană, România a beneficiat de aproximativ 95,5 miliarde de euro din fonduri europene între 2007 și 2024. Potrivit celei mai recente (31.03.2024) balanțe a fluxurilor financiare România – UE, realizată de Ministerul Finanțelor, România a contribuit cu 30,3 miliarde de euro la bugetul UE în 17 ani și a primit în schimb 95,5 miliarde de euro, rezultând o balanță financiară pozitivă de peste 65 miliarde de euro care au intrat în economia românească. Totodată, grație fondurilor europene investite, nu există localitate din România care să nu fi beneficiat de bani europeni ca urmare a apartenenței României la UE.
Fiecare stat membru al Uniunii Europene, de la Germania și Franța la România și Bulgaria, contribuie cu aproximativ 1% din Venitul Național Brut la bugetul UE, însă România se numără printre statele UE care primește mai mult decât alocă de la bugetul Uniunii.
ROEXIT ar însemna că România pierde accesul la fondurile europene și la finanțările din Planul Național de Redresare și Reziliență, care se ridică la peste 75 de miliarde de euro și care reprezintă 4-5% din PIB-ul anual al României.
ROEXIT ar afecta și creșterea economică a României măsurată printr-un PIB care a crescut de la 98 de miliarde de euro în 2006 (anterior aderării) la 286 de miliarde de euro în 2023. O triplare a PIB-ului țării în 17 ani, în timp ce venitul mediu net a crescut de aproape 5 ori de la momentul aderării, respectiv de la 900 lei (2007) la peste 4.500 lei (2023).
ROEXIT ar presupune impunerea unui regim de taxare a exporturilor românești către piața europeană, ceea ce ar însemna recesiune și criză economică având în vedere că exporturile către piața europeană reprezintă 70% din totalul exporturilor românești. Totodată, exporturile s-ar diminua pentru că ar scădea producția, iar investitorii străini ar evita o Românie instabilă politic și economic.
Înainte de aderarea la UE, investițiile străine directe erau de aproximativ 48 miliarde de euro (2006). În 2023, România atrăsese peste 106 miliarde de euro din Germania, Franța, Italia, Austria, Olanda, SUA. O ieșire din UE (ROEXIT) ar putea provoca o scădere cu 50% a investițiilor străine.
Un alt mare “investitor”, chiar de talia partenerilor strategici, este diaspora care beneficiază de libera circulație în Uniunea Europeană și care a trimis acasă în 2023 mai mulţi bani ca niciodată, 6,5 miliarde de euro. ROEXIT ar afecta drepturile cetățenilor români care locuiesc într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Opțiunea unora dintre români de a reveni într-o țară cu investiții străine retrase, cu fonduri europene dispărute, cu firme relocate pentru a-și păstra accesul la piața liberă a UE și cu încredere redusă pe piețele de creditare financiară ar contribui la creșterea unui șomaj care ar putea prefigura cote alarmante. Această situație ar avea o definiție: “ROEXIT” înseamnă faliment economic.
Dublată și de o retragere din NATO, aceste scenarii ar pune România în situația de a fi fără protecție militară și de avea mari dificultăți economice în a aloca un buget pentru apărare națională, fără sprijinul unor aliați.
Cei 5.000 de militari aliați din SUA, Franța, Germania, Portugalia, Belgia Luxemburg și alte state ar fi dislocați de statele lor către alte zone de pe flancul estic al Alianței, investițiile în bazele militare din România ar fi sistate, iar accesul la tehnică militară de ultimă generație și tehnologie ar fi stopat. Brusc, România nu ar mai fi parte a unei arhitecturi de securitate care asigură deopotrivă apărarea, în caz de nevoie, și descurajarea oricăror riscuri și amenințări. Fără apărare și descurajare, scenariul “Georgia 2008” și scenariul “Ucraina 2014 și 2022” cu războiul la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei ar face ca masacre precum cele de la Bucea și Irpin să treacă de la inimaginabil pe teritoriul României la posibil dacă un agresor dorește.
Disclaimer: Acest material analizează, din date publice, percepțiile și încrederea românilor cu privire la apartenența țării la Uniunea Europeană și la NATO, îngrijorările și nevoile acestora și beneficiile actuale și cele de până acum, inclusiv în elaborarea scenariului unui “ROEXIT”.
