Robert LUPIŢU
Odată cu încheierea scrutinului european și cu anunțarea pozițiilor câștigate de fiecare familie politică în noul Parlament European vor începe negocierile pentru desemnarea unui nou președinte al Comisiei Europene, fapt realizat de către Consiliul European prin respectarea rezultatelor alegerilor pentru PE. Mandatul Comisiei Barroso urmează să expire la 31 octombrie 2014.
După zece ani în fruntea Comisiei Europene, portughezul Jose Manuel Barroso va părăsi această instituție, deși nu cu mult timp în urmă se vehiculase posibilitatea unei a treia candidaturi la președinția Comisiei. Din 2004 și până în prezent proiectele lui Barroso au trebuit să se plieze pe contextul unei Uniuni cu 10-12 state membre mai mult decât fuseseră în timpul predecesorilor săi, Jacques Santer și Romano Prodi. Comisia Barroso I a fost pusă în funcție începând cu 22 noiembrie 2004, după ce propunerile anterioare pentru o Comisiei condusă de Javier Solana, fostul Înalt Reprezentant sau Pat Cox, președintele PE au fost respinse. Aceasta a fost acceptată cu 413 voturi pentru, 215 împotrivă și 44 de abțineri. De-a lungul celor cinci ani, direcțiile propuse de Barroso au urmărit creșterea competitivității în interiorul Uniunii în domenii care și în prezent reprezintă capitole fundamentale și care nu au atins potențialul maxim: securitate energetică, mediu și schimbări climatice, redresare economică sau fondul pentru ajustare la globalizare.
Cinci ani mai târziu, în urma alegerilor europarlamentare din 2009, când PPE a obținut cele mai multe locuri în PE, Jose Manuel Barroso avea să fie propus pentru un nou mandat la șefia Comisiei Europene. În iulie 2009 el a participat din partea Comisiei la summit-ul G8, acolo unde a specificat că Europa și-a asumat leadershipul elaborării de politici în domeniul comerțului, a energiei și a schimbărilor climatice, iar aceste poziții au determinat Consiliul European să-l propună pentru o nouă președinție. Astfel, la 16 septembrie 2009 el a fost reconfirmat în fruntea executivului european cu 382 de voturi pentru, 219 împotrivă și 117 abțineri. Cel de-al doilea mandat al său a fost centrat pe noile provocări, și anume criza economico-financiară la nivel mondial care s-a răsfrânt asupra statelor membre ale UE, declanșând un val imens de datorii suverane, instabilitate monetară și șomaj extrem de ridicat. Față de primul, acest mandat a fost mult mai esențial pentru viitorul Uniunii din cauza problemelor cu care s-a confruntat aceasta, și având în vedere că actuala Comisie a fost supusă unor audieri dificile în cadrul PE, înainte de a fi numită în funcție. În prezent, la final de mandat, Comisia Barroso II a fost nevoită să includă pe agenda sa o problemă de dimensiuni externe și cu conotații perturbatoare la adresa securității regionale și internaționale: criza din Ucraina și atitudinea agresivă a Moscovei demonstrată prin alipirea Crimeei la teritoriul Federației Ruse.
Recent, la ultima sesiune plenară a PE de la Strasbourg, președintele Comisiei, Jose Manuel Barroso a specificat într-o reuniune a grupului PPE la care au participat președintele grupului, Joseph Daul și candidatul PPE pentru șefia Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, că redresarea economică a Europei începe să se resimtă, dar că aceasta este încă fragilă și are nevoie de consolidare. Totodată, Barroso a precizat că „proiectul uniunii bancare trebuie continuat pentru a asigura stabilitatea zonei euro, și că măsurile de austeritate impuse în acești ani, deși au adâncit clivajul dintre societățile europene au fost necesare pentru ca Uniunea și statele membre să supraviețuiască economic”. Președintele încă în exercițiu al Comisiei Europene a ținut să amintească, în mod ironic, că la final de mandat președintele rus Vladimir Putin a ținut să facă Uniunii Europene un cadou indezirabil: instabilitate la frontierele sale estice.
În intervenția sa în cadrul declarațiilor comune de comemorare a 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, Barroso a cuprins următorul îndemn: „UE trebuie să ofere moduri și mijloace de evitare a perversității naționalismului, păstrând cultura diferitelor state. Criza din Est este un contrast între o Europă modernă, deschisă și democratică și vechiul concept al unei Europe care continuă să gândească și să acționeze în funcție de putere, sferă de influență și logica diviziunii și cuceririi”.
Involuntar sau nu, conținutul acestor declarații de la Strasbourg pot reprezenta „moștenirea” pe care Barroso o lasă în spate, o succesiune de probleme a căror soluționare este necesară în viitorul cât mai apropiat. De-a lungul celor două mandate, șeful Comisiei și-a propus redresare economică, politică comercială puternică și securitate energetică, însă criza economică care a zdruncinat Europa a determinat adoptarea unor măsuri de austeritate care au generat euroscepticism și tentative de consolidare a naționalismului, pe filieră extremistă. La final de mandat, acesta lasă în urmă o Uniune cu milioane de șomeri, în special în rândul tinerilor, dar al cărei angrenaj economic începe să repornească pas cu pas. În mod alternativ, problemele economice au afectat și capacitatea Uniunii de a răspunde provocărilor externe venite dinspre Kremlin.
În acest sens, Uniunea post-Barroso va trebui să continue restabilirea încrederii în economia europeană, finalizarea proiectului uniunii bancare și consolidarea zonei euro, soluționarea problemelor de mediu și identificarea unei politici energetice care să diminueze dependența UE de piețele externe și găsirea unor măsuri potrivite și eficiente la crizele politico-diplomatice din vecinătatea sa.
Vom continua analizarea moștenirii Comisiei Barroso în cadrul unui studiu ce va fi publicat pe caleaeuropeana.ro în următoarele zile.
.
