Curtea de Conturi Europeană publică un nou raport privind activitatea principalelor agenții ale Uniunii Europene care au gestionat pandemia de COVID-19 și a fost constatat faptul că Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) „nu au fost pe deplin pregătite pentru o pandemie de durată”, dar „au reușit totuși să se adapteze și să răspundă eficient la criza provocată de pandemia de COVID-19”.
„UE a fost oarecum luată prin surprindere de criza sanitară provocată de pandemia de COVID–19. Cele două agenții ale UE din domeniul medical au reușit până la urmă să se mobilizeze și să gestioneze bine situația. Dar pandemia a scos la iveală și fisurile din sistem, pe care UE a încercat să le remedieze printr-o serie de măsuri recente”, a transmins Curtea de Conturi Europeană în introducerea Raportului. Astfel, raportul subliniază că este prematur să se spună că UE ar fi pe deplin pregătită să facă față unor noi urgențe majore de sănătate publică.
Pentru acest raport, Curtea de Conturi Europeană a evaluat gradul de pregătire al ECDC și al EMA pentru pandemia de COVID-19, precum și răspunsul acestora la pandemie, în cadrul primului audit care a acoperit în mod cuprinzător performanța celor două agenții pe timp de criză sanitară. Curtea a constatat că cele două agenții au avut un răspuns adecvat, în general, la criza provocată de pandemia de COVID-19, în limitele competențelor și ale capacităților lor.
Ambele agenții elaboraseră planuri detaliate de urgență în domeniul sănătății publice care au fost activate rapid, dar, în conformitate cu cadrul juridic și financiar aplicabil, acestea nu abordau chestiunea extinderii capacității în cazul unei pandemii grave și de durată. Agențiile creaseră rețele internaționale extinse, care s-au dovedit a fi utile pentru a face față pandemiei. EMA a elaborat o listă a activităților care puteau fi deprioritizate în situații de urgență, dar nu și ECDC.
Cu sprijinul Comisiei, EMA a exploatat flexibilitatea normativă pentru a accelera procedura de evaluare a vaccinurilor și a tratamentelor împotriva COVID-19, în special prin intermediul unor „evaluări continue” mari consumatoare de resurse. De asemenea, EMA și-a intensificat monitorizarea medicamentelor împotriva COVID-19 și a acționat cu promptitudine atunci când au fost descoperite potențiale reacții adverse semnificative. În schimb, eforturile sale de a promova proactiv desfășurarea în UE de studii clinice mai ample s-au bucurat de mai puțin succes.
Bazându-se pe învățămintele desprinse în primele etape ale pandemiei, Comisia a adoptat o serie de decizii și propuneri de modificare a cadrului juridic. Aceste măsuri acoperă unele dintre lacunele care afectează capacitatea UE de a răspunde la urgențe sanitare, dar, pe de altă parte, s-au concretizat într-o structură organizațională mai complexă care se bazează pe o cooperare strânsă între un număr mare de părți interesate de la toate nivelurile. Crearea unei noi direcții generale a Comisiei (Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară – HERA), ale cărei responsabilități se suprapun parțial cu cele ale ECDC și ale EMA, implică, de asemenea, necesitatea unei coordonări sporite.
Ce recomandă Curtea de Conturi Europeană:
- ECDC ar trebui să își îmbunătățească în continuare organizarea, procedurile, sistemele și publicațiile, pentru a fi mai bine pregătit pentru viitoarele urgențe sanitare;
- EMA ar trebui să își ajusteze procedurile și diseminarea informațiilor astfel încât să își îmbunătățească gradul de pregătire pentru pandemiile viitoare;
- Comisia, în cooperare cu ECDC și cu EMA, ar trebui să clarifice responsabilitățile HERA, ale ECDC și ale EMA și să consolideze coordonarea.
Pregătită pentru începerea unui nou mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen și-a prezentat la sfârșitul lunii iulie orientările politice pentru următorul Executiv European, care să răspundă „celor mai mari provocări ale epocii noastre.” Sănătatea rămâne un punct central pentru următorii cinci ani la nivelul Comisiei Europene, după un mandat care a pus bazele unei Uniuni Europene a Sănătății, dedicată nevoilor cetățenilor, cu accent pe prevenirea bolilor cronice, oncologice, dar și a crizelor sanitare, precum pandemia de COVID-19.
„Personal, consider că cele mai mari provocări ale epocii noastre – de la securitate și până la schimbările climatice și competitivitate – pot fi soluționate numai prin acțiuni comune. Amenințările cu care ne confruntăm sunt prea ample pentru a le face față pe cont propriu. Oportunitățile pe care le avem sunt prea mari pentru a le valorifica de unii singuri. În acest context, cred cu tărie că Europa trebuie să aleagă cea mai bună opțiune: Uniunea” – Ursula von der Leyen.
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)
Cele două agenții ale UE din domeniul medical – Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) – joacă, alături de Comisia Europeană, un rol esențial în punerea în aplicare a politicii din domeniul sănătății în Spațiul Economic European. ECDC are misiunea de a identifica, a evalua și a comunica amenințările existente și noi pe care bolile transmisibile le reprezintă pentru sănătatea umană. Accentul său este pe evaluarea riscurilor. EMA este responsabilă de evaluarea științifică a cererilor de autorizație de introducere pe piață a medicamentelor prin procedura centralizată. În 2020, la începutul pandemiei, ECDC avea un buget de 61 de milioane de euro și EMA, de 358 de milioane de euro.
Politica de sănătate a UE și rolul Comisiei Europene
Uniunea ca entitate nu are competențe în materie de sănătate. Conform tratatelor UE, acest domeniu ține de prerogativele și responsabilitatea statelor membre, de unde caracterul preponderent național al reacțiilor inițiale la declanșarea pandemiei de COVID-19.
Cu toate acestea s-a putut remarca faptul că, pe măsură ce în rândul statelor membre s-a conștientizat mai bine nevoia unei coordonări la nivel european a eforturilor de gestionare a crizei sanitare, rolul și implicarea instituțiilor europene, în special cel al Comisiei Europene, au căpătat o valoare considerabilă.
Responsabilitatea principală pentru sănătatea publică și, în special, pentru sistemele de sănătate revine statelor membre. Cu toate acestea, UE joacă un rol important în îmbunătățirea sănătății publice, prevenirea și gestionarea bolilor, atenuarea surselor de pericol pentru sănătate și armonizarea strategiilor în materie de sănătate între statele membre.
