Regatul Unit se află în neconformitate cu toate cele șase articole din Carta Socială Europeană evaluate în ciclul 2025 privind drepturile muncii, potrivit Concluziilor publicate de Comitetul European pentru Drepturi Sociale (ECSR). Evaluarea vizează articolul 3 alineatele 1 și 2, referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, articolul 5 privind dreptul la organizare, precum și articolul 6 alineatele 1, 2 și 4, care privesc negocierea colectivă și dreptul la acțiune colectivă.
Departe de a indica disfuncții punctuale, raportul conturează un model structural în care protecția lucrătorilor este fragmentată, iar drepturile colective sunt limitate prin excluderi legale, bariere procedurale și lipsa unor mecanisme de sprijin real. În acest cadru, riscurile sunt transferate aproape integral asupra lucrătorilor, în special asupra celor angajați în forme de muncă atipică.
Aceste constatări capătă o dimensiune concretă dacă sunt privite în contextul prezenței românilor pe piața muncii britanice. Potrivit statisticilor oficiale privind angajații înregistrați prin sistemul fiscal din Regatul Unit, în decembrie 2024 erau în evidență 358.600 de lucrători români. Datele generale ale autorităților britanice arată că lucrătorii din Uniunea Europeană sunt concentrați preponderent în domenii precum sănătatea și asistența socială, serviciile administrative și de sprijin, comerțul, transporturile și construcțiile, sectoare caracterizate printr-o incidență ridicată a muncii flexibile și a formelor atipice de angajare. În acest context, concluziile ECSR nu mai pot fi privite doar ca o evaluare tehnică a cadrului juridic, ci ca o realitate care afectează direct mii de familii de români.
Citiți și
Fără drept la deconectare, într-o economie digitalizată
ECSR constată că lucrătorii din Regatul Unit nu beneficiază de un drept legal de a refuza solicitările profesionale în afara programului de lucru și nu sunt protejați împotriva eventualelor sancțiuni dacă aleg să se deconecteze. Deși există norme generale privind timpul de muncă, acestea nu oferă garanții efective pentru protejarea sănătății fizice și psihice, în special pentru lucrătorii la distanță și angajații care lucrează în regim flexibil. În lipsa unui cadru obligatoriu, presiunea de a fi permanent disponibil devine o practică tolerată.
Protecție incompletă pentru lucrătorii vulnerabili
Raportul arată că reglementările privind sănătatea și securitatea în muncă nu acoperă în mod adecvat toate categoriile de lucrători. Anumite forme de muncă independentă și o mare parte a muncii domestice, în special atunci când se desfășoară în gospodării private, rămân în afara unui control efectiv. Deși autoritățile susțin existența unor mecanisme de supraveghere, Comitetul subliniază că legea nu poate fi aplicată real în spațiul privat, iar aceste categorii nu beneficiază de protecție comparabilă cu cea a salariaților standard.
Control fragmentat și lipsă de supraveghere sistematică
Deși Regatul Unit dispune de mai multe instituții cu atribuții de inspecție, ECSR constată că nu este demonstrată o monitorizare regulată și coerentă a respectării normelor de securitate și sănătate în muncă pentru categoriile vulnerabile. Lipsa accesului în gospodăriile private și a unor mecanisme de control adaptate realităților actuale face imposibilă asigurarea unei protecții reale pentru mii de lucrători.
Economia de platformă, în afara drepturilor colective
Un punct central al raportului îl reprezintă situația lucrătorilor din economia de platformă. În numeroase cazuri, contractele includ clauze care îi califică drept „independenți”, chiar dacă, în practică, aceștia sunt supuși unui control similar celui exercitat asupra salariaților. Un exemplu menționat este cel al curierilor care, prin simpla existență a unei clauze de substituire, sunt excluși de la statutul de „lucrător” și, implicit, de la dreptul de a se organiza sindical.
ECSR notează că aproximativ 4,7 milioane de persoane sunt angajate în Regatul Unit în forme de muncă specifice economiei de platformă sau contractelor ocazionale, iar o parte semnificativă dintre acestea rămân în afara protecției colective reale.
Negociere colectivă slăbită și drept la grevă restrâns
Sistemul britanic este caracterizat printr-o negociere aproape exclusiv la nivel de firmă, cu o acoperire redusă și fără mecanisme care să permită extinderea acordurilor sau coordonarea între sectoare. Comitetul constată că statul nu promovează suficient negocierea colectivă și nu oferă instrumente pentru consolidarea acesteia. În același timp, legislația permite angajatorilor să submineze procesul de negociere prin stimulente financiare individuale, fără ca sindicatele să aibă căi de atac eficiente.
În privința dreptului la grevă, ECSR arată că interdicțiile absolute impuse anumitor categorii profesionale, precum polițiștii sau personalul din penitenciare, sunt disproporționate, mai ales în lipsa unor mecanisme alternative reale de negociere. De asemenea, procedurile judiciare și sancțiunile pot fi folosite pentru a bloca acțiuni colective legitime.
În ansamblu, imaginea conturată de concluziile ECSR este cea a unui sistem care nu mai funcționează ca un scut de protecție, ci ca un cadru care fragilizează drepturile muncii. Lipsa dreptului la deconectare, excluderea lucrătorilor vulnerabili, slăbirea negocierii colective și restricțiile asupra grevei nu sunt accidente, ci expresia unui model care transferă riscurile economice și sociale aproape integral asupra lucrătorilor.
Carta Socială Europeană este tratatul fundamental al Consiliului Europei care garantează drepturile sociale și economice fundamentale, complementar Convenției europene a drepturilor omului, care se referă la drepturile civile și politice.
Aceasta garantează o gamă largă de drepturi ale omului legate de ocuparea forței de muncă, locuință, sănătate, educație, protecție socială și bunăstare.
Carta pune un accent special pe protecția persoanelor vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, copiii, persoanele cu handicap și migranții. Ea prevede că exercitarea drepturilor menționate mai sus trebuie garantată fără discriminare.
