În curs de destrămare. Acesta este ideea călăuzitoare cu care demarează săptămâna geopolitică a cărei linie de finish este la celebrul hotel Bayerischer Hof, sub auspiciile prestigioasei Conferințe de Securitate de la München. Când își va deschide cortina pentru cea de 62-a ediție a forumului care a debutat ca o conferință transatlantică între Europa Occidentală și Statele Unite, Conferința de Securitate va pune pe masa dezbaterilor una dintre cele mai incerte perspective globale din ultimele opt decenii: “la mai bine de 80 de ani de la începutul construcției, ordinea internațională postbelică condusă de SUA după 1945 se află acum în curs de destrămare”. Pornind de la momentul de cotitură din urmă cu 365 de zile – respectiv discursul critic al vicepreședintelui american JD Vance la adresa Europei, cu exemplul României ca glonț politic – lumea în care actorii principali ai relațiilor internaționale navighează este una care “a intrat într-o perioadă de politică distructivă” și în care “distrugerea radicală – mai degrabă decât reformele prudente și corectarea politicilor – este la ordinea zilei”. Cea mai proeminentă dintre cei care promit să elibereze țara lor de constrângerile ordinii existente și să reconstruiască o națiune mai puternică și mai prosperă este actuala administrație americană, cu președintele Donald Trump în rolul de “demolator”. O frază ilustrată inclusiv pe coperta raportului: elefantul din cameră. SUA devin “elefantul din cameră” atunci când vine vorba de destrămarea ordinii internaționale Cu o Americă care deșurubează ordinea internațională creată după chipul și asemănarea influenței sale, în multe societăți occidentale, forțele politice care favorizează destrămarea în detrimentul reformei câștigă teren. Motivate de resentimente și regrete față de traiectoria liberală pe care societățile lor au urmat-o, acestea caută să distrugă structurile care, în opinia lor, vor împiedica apariția unor națiuni mai puternice și mai prospere. Pentru susținătorii săi, politica agresivă a Washingtonului promite să spargă inerția instituțională și să impună rezolvarea problemelor marcate de blocaje. De aici survin dilemele: Această distrugere a structurilor existente pregătește terenul pentru politici care vor spori securitatea, prosperitatea și libertatea oamenilor? Am putea asista la o lume modelată de acorduri tranzacționale, mai degrabă decât de cooperare bazată pe principii, modelată de interese private, mai degrabă decât de interese publice, și la regiuni modelate de hegemonii regionali, mai degrabă decât de norme universale?
Așa arată șapoul cu care raportul anual al Conferinței de Securitate de la München (MSC) prefațează reuniunea din acest an a prestigiosului for al securității transatlantice și internaționale ce are loc la în perioada 13-15 februarie la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei. În ajunul unei conferințe în care marele absent este așteptat a fi chiar vicepreședintele american JD Vance, întrerupând tradiția prezenței numărului doi de la Casa Albă, raportul stabilește cinci lentile prin care poate fi observat și abordat procesul de destrămare a ordinii: 1) acțiunea propriu-zisă de demolare a ordinii, 2) sentimentul de insecuritate al Europei care o plasează între negare și acceptare că epoca de securitate garantată de americani s-a sfârșit, 3) Indo-Pacificul între incertitudinea unei răsturnări de situație (de la Pax Americana la dominația Chinei), 4) termenii comerțului în economia globală (arma coercitivă americană, concurența neloială a Chinei și standardul acordurilor de liber-schimb al UE) și 5) decesul prin o mie de tăieturi al politicii globale pentru dezvoltare și asistență umanitară (cu riscul ca rămășițele să fie culese de Beijing prin creșterea influenței).
“Conferința de Securitate de la München din 2026 are loc într-un moment de profundă incertitudine. Rareori în istoria recentă a conferinței au existat atât de multe întrebări fundamentale pe masa discuțiilor în același timp: despre securitatea Europei, reziliența parteneriatului transatlantic și capacitatea comunității internaționale de a gestiona o lume din ce în ce mai complexă și mai contestată”, scrie Wolfgang Ischinger, președintele de lungă durată al Conferinței, în debutul raportului.
The #MSCreport 2026 is out now! 🐘
The world has entered a period of wrecking-ball politics. More than 80 years after construction began, the US-led post-1945 international order is now
⚠️ Under Destruction.Read our brand-new Munich Security Report: https://t.co/dErDjv8G4t pic.twitter.com/gC1Zs0Z3OU
— Munich Security Conference (@MunSecConf) February 9, 2026
După rapoartele din 2020 – “Westlessness“, din 2021 – “Beyond Westlessness: Renewing Transatlantic Cooperation, Meeting Global Challenges”, din 2022 – “Turning the Tide – Unlearning Helplessness“, din 2023 – “Re:vision”, din 2024 – “Lose-Lose?”, raportul din 2025 – “Multipolarization”, raportul din 2026 – “Under Destruction” – observă și caută să definească o adaptare la faptul că administrația SUA renunță la elemente centrale ale ordinii internaționale post‑1945, afectând Europa, zona Indo-Pacific și domenii precum comerțul global și asistența internațională. În Europa, retragerea graduală a Washingtonului, sprijinul ezitant pentru Ucraina și retorica amenințătoare privind Groenlanda amplifică sentimentul de insecuritate al continentului, cu statele membre ale UE și NATO încercând să mențină implicarea americană în timp ce își sporesc autonomia. Acesta este capitolul în care și România este menționată de două ori în raport: 1) detaşarea ambiguă și semnalele schimbătoare ale Washingtonului prin renunțarea dislocării în România a unei prezențe militare rotaționale suplimentare care a fost decisă în contextul invaziei Rusiei în Ucraina și 2) anxietatea abandonului, cu Europa între negare și acceptare prin evoluția cheltuielilor și investițiilor militare, aspect la care profilul României este dat ca exemplu de “cheltuieli constant reduse din punct de vedere fiscal”, alături de Germania și Olanda, în contrast cu țări precum Polonia, statele baltice și țările scandinave, care au “cheltuieli constant ridicate din punct de vedere fiscal”. În Indo-Pacific, partenerii Statelor Unite se confruntă cu o situație similară, dar au mai puține mecanisme de adaptare. O China tot mai puternică amenință stabilitatea regională, iar actorii locali oscilează între atragerea sprijinului SUA și apropierea de Beijing. De ce? Pentru că deși SUA susțin că contracarează dominația Chinei, actorii regionali consideră că acțiunile recente ale Washingtonului sunt contradictorii față de acest obiectiv. Unii se tem chiar că negocierile cu Beijingul au devenit mai importante pentru SUA decât sprijinul acordat partenerilor lor. Lipsiți de mecanisme comparabile cu cele ale UE sau NATO, actorii indo-pacifici oscilează între a atrage angajamentul american și a se proteja prin strategii alternative, adesea prin apropierea de China. Aceleași tendințe sunt valabile, conform analizelor din raport, și pentru peisajul comercial global și în arena unei politici ignorate, dar esențiale în soft power: politica pentru dezvoltare și asistență umanitară.
The international order is under destruction.
Time for frank debates. #MSC2026 pic.twitter.com/fG56H780n3
— Munich Security Conference (@MunSecConf) February 9, 2026
Descălecatul administrației Trump, condus de Marco Rubio, și reprezentare stelară a Europei. România, reprezentată de ministrul de externe și ministrul apărării
De la înființare, Conferințe de Securitate de la München a fost conturată ca o întâlnire esențială pentru comunitatea transatlantică. Cu toate acestea, preconizata absență a vicepreședintelui american JD Vance – după discursul furibund de anul trecut – ilustrează starea dificilă a relațiilor dintre Statele Unite și Europa: participarea vicepreședintelui SUA, îndeosebi în ultimii 15 ani (de la Joe Biden la Mike Pence și de la Kamala Harris la JD Vance), era o tradiție de la sine înțeleasă. În același timp, secretarul apărării (sau de război) Pete Hegseth va absenta și de la München și de la reuniunea miniștrilor apărării din NATO care are loc cu o zi înainte la Bruxelles, un gest similar fiind înregistrat și de absența secretarului de stat Marco Rubio de la ministeriala de externe a NATO din decembrie anul trecut.
În schimb, secretarul de stat american Marco Rubio, care deține și poziția de consilier interimar pentru securitate națională, va conduce o delegație importantă a SUA la Conferința de Securitate de la München pentru a sublinia importanța relațiilor transatlantice în ciuda unei “crize de încredere”, a declarat, luni, Wolfgang Ischinger, veteranul diplomat care prezidează Conferința. La conferință sunt așteptați și peste 50 de membri ai Congresului SUA.
Peste 60 de șefi de stat sau de guvern din lume, inclusiv cincisprezece prim-miniștri sau șefi de stat din Uniunea Europeană vor participa, de asemenea, la conferință, care va fi deschisă vineri de cancelarul german Friedrich Merz. Printre liderii care și-au anunțat prezența se numără președintele Franței, Emmanuel Macron, premierul Marii Britanii, Keir Starmer, premierul Canadei, Mark Carney, președintele Finlandei, Alexander Stubb, premierul Poloniei, Donald Tusk, premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, premierul Spaniei, Pedro Sanchez, președintele Cehiei, Petr Pavel, președintele Letoniei, Edgars Rinkevics, președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, prim-ministrul Estoniei, Kristen Michal, prim-miniștrii Norvegiei și Suediei, Jonas Gahr Støre și Ulf Kristersson, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, dar și secretarul general al NATO, Mark Rutte.
Delegația Ucrainei urmează a fi condusă de președintele Volodimir Zelenski, în timp ce țara marchează al patrulea an de război și intrarea în cel de-al cincilea an de conflict la scară largă declanșat de către Federația Rusă. China și India vor fi reprezentate la nivelul miniștrilor de externe, Wang Yi, respectiv Subrahmanyam Jaishankar. De asemenea, sudul global va fi reprezentat de liderii din Sudan și Sierra Leone, iar din America de Sud va fi prezent președintele Columbiei.
Este așteptată și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la conferința care urmează unui summit crucial al liderilor europeni, la castelul Alden Biesen din Belgia, consacrat competitivității și capacității Europei de a rămâne un jucător economic puternic la nivel global în raport cu Statele Unite și China.
Delegația României va fi formată din ministrul de externe Oana Țoiu și din ministrul apărării naționale Radu Miruță.
Ordinea mondială… În curs de destrămare
Demolatorii: Lumea a intrat într-o perioadă de politică distructivă. În multe societăți occidentale, liderii care favorizează distrugerea structurilor în locul schimbărilor incrementale și reformelor transformaționale au ajuns să se impună. Agendele lor perturbatoare se bazează pe o dezamăgire larg răspândită față de performanța instituțiilor democratice și pe o pierdere generalizată a încrederii în reformele semnificative. Ironia face ca președintele Statelor Unite – țara care a contribuit mai mult decât oricare alta la modelarea ordinii internaționale post‑1945 – să fie acum cel mai proeminent dintre „demolatori”. Drept urmare, la mai bine de 80 de ani de la începutul construirii, ordinea internațională postbelică se află acum “în curs de destrămare”.
Distrugere creativă sau doar creativitate distructivă? Pentru susținătorii săi, politica de tip buldozer a Washingtonului promite să rupă inerția instituțională și să forțeze rezolvarea problemelor care anterior erau blocate. Criticii, în schimb, se tem că această politică distructivă subminează capacitatea comunității internaționale de a aborda cele mai dificile provocări ale umanității. Ei consideră, de asemenea, că această abordare nu va rezolva nimic, ci va crea o lume care privilegiază bogații și puternicii, nu majoritatea oamenilor care și-au pus speranțele în schimbarea disruptivă.
În marele spațiu deschis: (dez)ordinea post-postbelică emergentă – Criticii avertizează că lumea se îndreaptă spre o ordine multipolară dominată de sfere regionale de influență conduse de SUA, China și Rusia. Unele interpretări sugerează apariția unei politici externe “amorale” (aluzie la propria moralitate invocată de președintele Donald Trump în gestionarea afacerilor internaționale) sau a unei “putinizări” a abordării americane, în care dominația marilor puteri primează față de valori universale sau alianțe tradiționale. În acest context, negocierile ad hoc și interesele personale ar putea înlocui diplomația bazată pe norme și tratate, iar liderii și rețelele lor de elite ar putea deveni actorii principali în configurarea politicilor internaționale. Fenomene precum căutarea de avantaje private, deal-making-ul personalizat și influența hegemonilor regionali sugerează slăbirea ordinii liberale internaționale și a principiului că o ordine globală trebuie să se bazeze pe reguli comune.
Ireparabil? Aceasta este întrebarea cu o notă de speranță a celor care încă cred în ordinea bazată pe reguli se organizează tot mai mult, întruchipată de unele dintre cele mai de seamă discursuri din ultima vreme, respectiv discursurile cancelarului german Friedrich Merz din Bundestag, de Anul Nou și de la Forumul Economic Mondial de la Davos (apel la un “realism lucid” al Europei – Nu suntem la mila noii ordini mondiale), și cel al premierului canadian Mark Carney, la Davos (“Nu mai invocați ordinea bazată pe reguli”/ “supunerea” față de marile puteri “nu aduce siguranță”, dar “din fractura vechii ordini putem construi ceva mai bun”). Dar, pentru a limita cele mai grave efecte ale unei politici de distrugere, ei trebuie să fortifice structurile esențiale, să elaboreze noi modele mai sustenabile și să devină, ei înșiși, constructori mai îndrăzneți.
Europa, între negare și acceptare. Era garantată de securitatea americană s-a încheiat
Război și lipsa păcii: Timp de decenii, Europa a prosperat sub umbrela de securitate americană, care i-a permis să prioritizeze integrarea și prosperitatea în locul puterii militare directe. Acea eră s-a încheiat, consemnează raportul MSC. Agresiunea militară și hibridă neîncetată a Moscovei a spulberat iluziile unei păci durabile, în timp ce retragerea graduală a Washingtonului a scos la iveală carențele militare persistente ale Europei. A doua administrație Trump a clarificat faptul că apărarea continentului și sprijinul pentru Ucraina sunt, în primul rând, responsabilitatea Europei. Totuși, SUA au transmis și semnale contradictorii privind viteza și amploarea retragerii, precum și asupra abordării generale a securității europene, oscilând între reasigurare, condiționare și coerciție. Această ambiguitate a prins, din punct de vedere psihologic, europenii între negare și acceptare. În efortul de a menține SUA ancorată în ordinea de securitate europeană, aceștia au amânat sarcina mai dificilă de a se pregăti pentru un viitor în care SUA își va reorienta poziția indiferent de circumstanțe.
Pe fond, prin agresiunea din partea Moscovei, Europa a intrat într-o eră prelungită de confruntare, pe măsură ce războiul de agresiune la scară largă al Rusiei și campania sa hibridă în expansiune dezmembrează resturile ordinii de securitate cooperative post‑Război Rece.
Detaşare ambiguă: Retragerea graduală a Washingtonului din rolul său tradițional de principal garant al securității Europei – reflectată în sprijinul ezitant pentru Ucraina și retorica amenințătoare privind Groenlanda – amplifică sentimentul de insecuritate al Europei și expune tranziția sa neterminată de la consumator de securitate la furnizor de securitate.
De la anxietatea abandonului spre acțiune: În fața semnalelor fluctuante din partea Washingtonului, națiunile europene rămân împărțite între negare și acceptare, încercând să mențină implicarea SUA, în timp ce progresează cu prudență spre o autonomie mai mare. Țările europene au răspuns prin formarea de coaliții de conducere flexibile, creșterea cheltuielilor pentru apărare și furnizarea Ucrainei a mijloacelor necesare pentru a-și susține efortul de război. Cu toate acestea, persistă îndoieli privind dacă aceste eforturi sunt suficiente pentru a compensa eroziunea Pax Americana.
Indo-Pacific. Răsturnarea situației: de la Pax Americana la dominația chineză?
Statele Unite au jucat odinioară un rol militar și economic dominant în stabilitatea și prosperitatea zonei Indo-Pacific, dar acea epocă se apropie de sfârșit odată cu creșterea puterii Chinei.
Comportamentul autoritar al Chinei, în special față de Taiwan, ridică îngrijorări privind stabilitatea regională. Retorica americană despre confruntarea cu China și sprijinirea aliaților săi regionali contrastează cu o politică ezitantă față de Beijing și cu tratamentul dur aplicat aliaților în privința cheltuielilor pentru apărare și a comerțului.
Ca urmare, actorii indo-pacifici pun tot mai mult la îndoială garanțiile de securitate ale SUA și interesul strategic al acestora în regiune. Actorii din Indo-Pacific oscilează între încercarea de a atrage angajamentul american și strategiile de se proteja. În cele din urmă, regiunea va trebui să accepte un nou peisaj de securitate incert.
Comerțul global: între coerciția din partea SUA, practicile neloiale ale Chinei și noi acorduri comerciale
În 2025, provocările la adresa ordinii comerțului global au atins noi cote. SUA au folosit extensiv coerciția economică pentru a obține acorduri bilaterale, respingând sistemul bazat pe reguli pe care anterior îl promova. China și-a continuat practicile care distorsionează piața și a escaladat utilizarea punctelor critice economice ca instrumente de presiune.
Tarifele americane și controalele la export ale Chinei au perturbat piețele globale. Deși comerțul a fost mai robust decât se temea inițial, fragmentarea economică și incertitudinea riscă să provoace pierderi de bunăstare la nivel mondial – ironic, inclusiv în SUA.
În timp ce Washington și Beijing subminează principiile comerțului bazat pe reguli, noi parteneriate comerciale, încă angajate față de OMC, apar în întreaga lume, relevă raportul Conferinței, cu trimitere în principal la acordurile de liber schimb încheiate de Uniunea Europeană cu țările Mercosur sau cu India. Rămâne deschisă întrebarea dacă aceste coaliții mai mici vor fi suficiente pentru a menține comerțul bazat pe reguli – cel puțin parțial – sau dacă sistemul se va prăbuși complet în legea celui mai puternic.
Politica pentru dezvoltare: Decesul prin o mie de tăieturi și loc liber pentru China
Țările donatoare tradiționale se confruntă cu presiuni economice, campanii populiste de dezinformare și o realitate geopolitică mai competitivă. Drept urmare, ele și-au restrâns definiția interesului național la competitivitatea economică și protecția împotriva amenințărilor de securitate imediate.
Reducerile bugetare efectuate de țările donatoare tradiționale – în special de SUA, care anterior erau cel mai mare donator – au perturbat sistemele de dezvoltare și umanitare. Ca urmare, costul uman în țările cu venituri mici și medii crește, iar agențiile ONU sunt nevoite să-și limiteze operațiunile.
Lipsurile lăsate de SUA și țările europene nu vor fi complet compensate de donatori de alți donatori. Cu toate acestea, China folosește acest moment pentru a-și extinde influența politică și strategică în cadrul agențiilor ONU.
Conferința de Securitate de la München reprezintă cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internaționale și a devenit, de la înființarea sa în 1963, o întâlnire esențială anuală pentru comunitatea strategică internațională. MSC s-a transformat într-un forum independent dedicat promovării soluționării pașnice a conflictelor și a cooperării internaționale și dialogului. În plus, față de conferința emblematică anuală din februarie, MSC găzduiește în mod regulat alte evenimente de mare amploare în capitalele din întreaga lume.
CaleaEuropeană.ro va relata, pentru al nouălea an consecutiv, de la acest important for de dezbateri consacrat securității și apărării la nivel internațional. (Urmăriți aici corespondența premieră CaleaEuropeană.ro de la ediția din 2018, aici corespondența de la ediția din 2019, aici corespondența din 2020, aici relatările din 2021, aici corespondența virtuală din 2022, aici corespondența de la ediția din 2023, aici corespondența din 2024, aici corespondența din 2025 și aici corespondența din 2026).
Anul acesta, corespondența specială CaleaEuropeană.ro este susținută de Optoelectronica 2001 – Excelență în Cercetare și Dezvoltare.
