Reuniunea miniștrilor apărării din țările NATO, desfășurată joi la Bruxelles, a fost marcată de un discurs strategic dur al subsecretarului pentru politică al Departamentului de Război al SUA, Elbridge Colby, care a prezentat o viziune clară de restructurare a Alianței, împărțind evoluția acesteia în trei etape: „NATO 1.0”, „NATO 2.0” și ceea ce el a numit „NATO 3.0”. Arhitect al strategiei de apărare a SUA, Colby a confirmat o schimbare majoră de ton din partea Washingtonului, afirmând explicit că „Europa trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru propria sa apărare convențională” și că aceasta „nu este o viziune anti-europeană”.
Mesajul central al oficialului american, care l-a înlocuit la reuniune pe secretarul de război Pete Hegseth, a fost că lumea „momentului unipolar” a dispărut și că NATO trebuie să revină la realismul strategic al Războiului Rece.
„Lumea care a modelat obiceiurile, presupunerile și postura de forțe ale NATO în timpul așa-numitului moment unipolar de după Războiul Rece nu mai există. Politica de putere a revenit, iar forța militară este din nou utilizată pe scară largă”, a spus Elbridge Colby, cel considerat arhitectul strategiei de apărare a SUA, dată publicității de Pentagon luna trecută. În documentul transformator se afirmă că Statele Unite rămân angajate în NATO și Europa, prioritizând însă apărarea teritoriului național și descurajarea Chinei, în timp ce Rusia rămâne o amenințare persistentă și gestionabilă în flancul estic, fără a putea aspira la hegemonie europeană.
Teza unui NATO 3.0 a fost evocată și de președintele finlandez Alexander Stubb în cadrul unei dezbateri la Forumul Economic Mondial de la Davos. Cu toate acestea, intervenția lui Colbridge vine în avanpremiera Conferinței de Securitate de la München, care își va deschide cortina vineri sub semnalul de alarmă al unei ordinii mondiale aflate „în curs de destrămare”. Potrivit raportului Conferinței, a cărui copertă ilustrează un elefant, cea mai proeminentă dintre cei care promit să elibereze țara lor de constrângerile ordinii existente și să reconstruiască o națiune mai puternică și mai prosperă este actuala administrație americană, cu președintele Donald Trump portretizat în rolul de „demolator” și cu Statele Unite considerate „elefantul din cameră” când vine vorba de destrămarea ordinii. Ideea unei astfel de accepțiuni americane asupra restructurării ordinii globale a fost respinsă de ambasadorul SUA la NATO , care a solicitat Europei să preia “apărarea convențională sub umbrela nucleară americană”.
„NATO 1.0”: realism dur și responsabilitate împărțită
Colby a descris prima etapă a Alianței drept un model de echilibru strategic și responsabilitate colectivă. „Pe parcursul Războiului Rece, NATO 1.0, cum am putea să o descriem, a fost definită de o abordare realistă, fermă și lucidă a descurajării și apărării”, a remarcat acesta.
El a subliniat că, încă de la început, aliații erau așteptați „să-și asume partea lor de responsabilitate”, invocând Articolul III al Tratatului de la Washington și Angajamentele de la Lisabona din 1951. „Discuțiile dificile despre împărțirea poverii au fost norma”, a subliniat Colby.
Colby l-a invocat explicit pe Dwight Eisenhower, „unul dintre oamenii cărora li se datorează victoria aliată în Al Doilea Război Mondial și primul SACEUR”, care „a fost foarte clar că succesul NATO depinde de asumarea de către aliați a conducerii în propria lor apărare”.
Modelul „NATO 1.0” a fost, în opinia sa, „de mare succes” și „a asigurat că URSS nu a considerat niciodată agresiunea militară împotriva Alianței Occidentale drept o strategie viabilă”.
„NATO 2.0”: dezarmare, operațiuni externe și dependență de SUA
După prăbușirea Uniunii Sovietice, NATO „s-a transformat în altceva”, a amintit oficialul american, precizând că „această versiune a Alianței a fost caracterizată de o deplasare a efortului și atenției de la apărarea Europei către operațiuni în afara ariei, dezarmare substanțială pe continent.”
În plus, a existat „o schimbare de paradigmă de la realismul ferm și flexibil al NATO 1.0 către o mentalitate mult mai liberal-internaționalistă a ordinii internaționale bazate pe reguli”.
Colby a fost explicit: „Este clar însă că această abordare a NATO 2.0 nu mai este adecvată scopului — cu siguranță nu pentru Statele Unite și, susținem noi, nici pentru aliații noștri.”
El a criticat implicit modelul în care „Statele Unite au furnizat partea covârșitoare a puterii militare de înalt nivel pentru apărarea Europei, în timp ce aliații europeni, în ansamblu, au cheltuit relativ puțin pentru apărare”.
Mai mult, a avertizat că o „continuare a proclamării clișeelor NATO 2.0 fără o strategie credibilă pentru a le susține nu ar ajuta Europa — ar dăuna-o, perpetuând așteptări care nu pot fi îndeplinite în mod realist”. „Aceasta nu este prietenie. Adevărata prietenie înseamnă să vorbești sincer, direct și credibil”, a mai afirmat Colby.
„NATO 3.0”: revenire la realism și Europa ca apărător principal al continentului
Soluția propusă este „NATO 3.0”. „Ceea ce este necesar este un NATO 3.0 — ceva mult mai apropiat de NATO 1.0 decât de abordarea ultimilor treizeci și cinci de ani”, a afirmat subsecretarului american pentru politică al Departamentului de Război.
Acest nou model presupune ca Europa „să-și asume responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a Europei”.
Colby a subliniat că nu este vorba doar de creșteri bugetare.
„Nivelurile de cheltuieli pentru apărare contează. Dar ceea ce contează la final este ce produc aceste resurse: forțe pregătite, muniții utilizabile, logistică rezilientă și structuri de comandă integrate care funcționează la scară sub presiune”, a afirmat acesta.
Noua abordare presupune și disciplină strategică. „Nu fiecare misiune poate fi prioritatea principală. Nu fiecare capabilitate poate fi aurită”, a mai adăugat oficialul american.
Viziunea americană pentru viitor este clară, potrivit subsecretarului american de război. „O NATO în care Europa este principalul apărător convențional al teatrului european, susținută de puterea strategică și anvergura globală americană; o Alianță credibilă militar, durabilă politic și realistă strategic”, a declarat acesta.
Intervenția lui Colbridge prelungește acțiuni recente ale Statelor Unite, potrivit cărora forțele americane vor preda două dintre principalele posturi de comandă ale NATO – din Napoli, Italia, și Norfolk, Virginia – aliaților europeni. Comandamentul Forțelor Întrunite de la Napoli urmează să fie condus de Italia, iar Comandamentul Forțelor Comune de la Norfolk va fi preluat de Marea Britanie.
Măsura este în conformitate cu cerințele președintelui american Donald Trump ca țările europene să își asume mai multă responsabilitate pentru propria securitate. Administrația sa a solicitat ca alianța militară, dominată de mult timp de Statele Unite, să devină o „NATO condusă de Europa”.
Mesajul către Europa: „Parteneriate, nu dependențe”
Colby a respins orice interpretare potrivit căreia noua doctrină ar fi anti-europeană. „Nu este nimic anti-european în această viziune. Dimpotrivă, reflectă speranță și încredere în capacitatea Europei de a acționa substanțial și energic. Vrem parteneriate, nu dependențe”, a mai punctat el.
Potrivit oficialului american, summitul de la Haga din 2025 a marcat deja un „moment istoric”, prin angajamentele de creștere a cheltuielilor la 3,5% și 5% din PIB pentru apărare.
„Valul s-a întors”, a spus el, dar a avertizat că 2026 trebuie să transforme angajamentele în rezultate durabile.
El a avertizat că alianțele slăbesc atunci când responsabilitățile devin dezechilibrate. „Când aceste alinieri se îndepărtează prea mult de echilibru, alianțele slăbesc — nu din rea voință, ci din cauza tensiunii structurale”, a adăugat Elbridge Colby.
O schimbare strategică cu implicații pe termen lung
Discursul marchează una dintre cele mai explicite formulări ale unei repoziționări strategice americane față de NATO din ultimele decenii. Washingtonul anunță că va continua descurajarea nucleară extinsă și contribuții convenționale limitate, dar insistă asupra „rebalansării rolurilor și poverilor în cadrul Alianței”.
„Parteneriatul, prin definiție, înseamnă să mergem împreună – fiecare purtând o parte echitabilă din povară”, a mai afirmat acesta.
Dacă Europa „își asumă cu adevărat responsabilitatea principală pentru propria apărare”, atunci, potrivit lui Colby, legătura transatlantică „nu va slăbi – se va maturiza”.
