Casa Națională de Asigurări de Sănătate propune partenerilor din industria farmaceutică un nou model de stabilire a prețurilor și de rambursare a medicamentelor, inspirat din modelul german, a transmis președintele CNAS, Dr. Horațiu Moldovan, în cadrul Conferinței PRIA „Viitorul rambursării medicamentelor în România”, organizată la Parlamentul României.
Mai exact, modelul german presupune acces rapid la terapii inovatoare, un mecanism dinamic și predictibil de stabilire a prețurilor, negocieri echilibrate și transparente și un parteneriat corect între stat, industrie și pacienți.
- Studiul W.A.I.T. 2025 arată că, în medie, un nou medicament, aprobat la nivel european în 2021-2024, ajunge cel mai repede la pacienții din Germania în 158 de zile, în comparație cu 1.110 zile în România (adică 3 ani) și 640 zile în Bulgaria.
„Obiectivul meu, ca președinte CNAS, este ca România să devină o piață prioritară pentru lansarea noilor terapii, astfel încât pacienții români să beneficieze de medicamente inovatoare în același timp cu pacienții din statele europene dezvoltate, nu la ani distanță”, a mai adăugat Horațiu Moldovan.
Totodată, conducerea CNAS a propus membrilor comisiilor de specialitate sănătate și buget din Parlamentul României, prezenți la dezbatere, un acord pentru promovarea unei reforme legislative profunde a sistemului de rambursare a medicamentelor: „Pentru reușita acestei reforme este nevoie de voință politică și de un consens larg în Parlamentul României.”
Horațiu Moldovan avertizează că FNUASS nu se va mai putea susține în următorii ani, dacă nu se va implementa o reformă a modului de compensare a medicamentelor: „Trebuie să spunem deschis că, în lipsa unei reforme a modului de stabilire a prețurilor, a mecanismelor de rambursare și a criteriilor de includere a medicamentelor în sistemul de compensare, există riscul ca în următorii 4-5 ani presiunea asupra Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate să devină dificil de susținut.”
Un eventual blocaj al FNUASS ar afecta în primul rând pacienții: „Nu discutăm doar despre întârzierea accesului la medicamente inovatoare, ci și despre capacitatea sistemului de a asigura finanțarea la timp a medicamentelor inovatoare și generice de care depind milioane de români.”
„Avem obligația să acționăm acum. Reforma rambursării medicamentelor nu este doar o măsură administrativă sau financiară. Este o investiție în sănătatea pacienților și în sustenabilitatea sistemului public de sănătate pentru următoarele decenii”, a conchis acesta.
- Datele arată că bugetul alocat medicamentelor crește constant de la an la an. În 2025, cheltuielile cu medicamentele au ajuns la aproximativ 26 de miliarde de lei, reprezentând 30% din totalul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. În ultimii ani, aceste cheltuieli au crescut cu aproximativ 5 miliarde de lei anual, o creștere care nu este însoțită de o percepție favorabilă a pacienților privind un acces mai bun la medicamente.
- Cu toate acestea, numărul pacienților care beneficiază de medicamente compensate și gratuite inovatoare crește cu doar aproximativ 30.000 de persoane anual. Această evoluție ne obligă să analizăm cu responsabilitate eficiența actualului model de stabilire a prețurilor și de rambursare a medicamentelor.
Industria farmaceutică, „plătitorul ascuns” al unui sistem de sănătate subfinanțat
Investițiile modeste în sănătate se resimt și în sectorul farmaceutic. În 2023, România a cheltuit 138 de euro per capita pe medicamente, față de media Europei Centrale și de Est de 218 de euro și media Grupului EU4 de 487 de euro. Prin urmare, statul român alocă pentru medicamente de 3,5 ori mai puțin decât media celor mai mari economii europene. Chiar și față de 2018 (62 €), creșterea este reală, dar insuficientă pentru a reduce decalajul structural.
Raportul EFPIA subliniază că dacă ritmul de creștere actual se menține, cheltuiala farmaceutică din CEE ar putea egala nivelul Grupului EU4 abia în 2042. România are unul dintre cele mai lente ritmuri din regiune, iar fără o schimbare de politică, decalajul riscă să se adâncească.
De asemenea, bugetele publice insuficiente pentru medicamente au creat în România și în mai multe state din Europa Centrală și de Est un mecanism dezechilibrat: statul compensează lipsa de finanțare printr-un sistem de taxe și rambursări obligatorii aplicate industriei farmaceutice, fiind cunoscut sub numele de clawback. Concret, companiile farmaceutice returnează statului o cotă din vânzările de medicamente compensate, pentru a acoperi cheltuieli care depășesc bugetul alocat.
România are a doua cea mai mare contribuție a industriei farmaceutice la cheltuiala farmaceutică netă publică din Europa Centrală și de Est (CEE), după Ungaria. Potrivit raportului EFPIA, în 2023 companiile farmaceutice au acoperit prin mecanisme de tip clawback și alte contribuții obligatorii 25,8% din cheltuiala farmaceutică netă publică, un nivel depășit doar de Ungaria (30,4%).
Prin comparație, în state cu bugete publice mai consistente, precum Germania, Letonia sau Estonia, contribuția industriei se situează la doar 4–8%.
